Am plecat...m-am intors...si raman.

,,Oamenii pleacă adesea de lângă noi. Pleacă fizic sau emoțional. Se desprind uneori puțin câte puțin, alteori brutal, lăsându-ne sufletele dezgolite. Iar noi, privind cu jind în urma lor, suntem sfâșiați de durere, de dor, de neputință, de “ce-ar fi fost dacă”-uri, de orgolii peste care nu am putut sau nu am vrut să trecem, de speranțe, de “întoarce-te înapoi” și de “iartă-mă”. Și sufletul rămâne pustiu, singur, fără vlagă.
Oamenii pleacă.

… și oamenii rămân. Sufletul nostru se leagă pentru veșnicie de sufletul lor. Legături speciale. indestructibile. Pe multe dintre ele nu ni le putem explica, le acceptăm cu greu, le conștientizăm târziu, abia atunci când vrem să ne îndepărtăm. Și nu ne putem lipsi de ele pentru că oamenii ne devin drog. Îi alungăm și îi chemăm înapoi, plecăm și ne întoarcem din drum, îi căutăm în vise, în brațe, în inimă. Și devin una cu sufletul. Sunt motivul fiecărui zâmbet și batista fiecărei lacrimi. Sunt tot.
Oamenii rămân. "... Iustina Ţalea

Intelepciunea vietii

,, Există un timp pentru toate.

Un timp pentru fiecare din noi.
Un timp pentru fiecare om în parte.

Un timp pentru a cunoaşte decadenţa şi durerea,
Există un timp al disperării flămânde şi însetate de sânge,
Un timp al căutării şi al îndoielii existenţiale,
Un timp pentru a fi cumplit de singur,
Când descoperi necesitatea cuvântului " Noi "
Un timp pentru a fi împreună.
Există un timp în care cunoşti "animalul "
Pentru a avea timp să redescoperi „omul ”
Există un timp firesc şi mistic al iubirii,
Un timp în care ajungi să cunoşti şi să înţelegi în profunzime viaţa,
Fără să te mai întrebi " de ce "
Există un timp în care eu devin o parte din tine,
Iar tu devii o parte din mine, pentru Eternitate."
.Câmpeanu Magdalena Geta