Din neputinta nimeni nu m-a iubit

,,Au vrut toti cate ceva
de la mine
iar eu
am ramas mereu in urma
neintelegand de ce nimeni nu poate fi singur
in iubirea lui
in lacrimi
in tristeti

Mi-au spus toti ca ma iubesc
dar ei
nu se iubeau nici macar pe ei

Au trecut prin luntrea sufletului meu naiv prea multe umbre
carora eu insami le-am dat viata
dar pana azi
nimeni nu m-a iubit

Dragul meu,
iata-ma asteptand
un semn
o floare
un poem
de la tine

Iata-ma la lumina acestor asteptari
stand umila pe marginea malului care degeaba se surpa
Oricum nu ma poate iubi nimeni pur si simplu
fara sa se fericeasca doar prin a-mi rosti numele

Iata-ma peste timp aceeasi copila visatoare
Despre care ar spune unii ca ingenuncheaza si sfintii
dar eu
Nu vreau decat sa pot iubi
Sa traiesc
sa intalnesc un om

Acesta nu este un poem
Este mai degraba singura mea dezamagire
caci la umbra zilelor mele nu
s-a aciuat
Nu si-a facut casa niciun om
puternic

Nimeni
dar
nimeni nu mi-a daruit
niciodata macar o iluzie gratis"
Luminita Amarie

Azi,brusc,mi s-a facut lehamite de tot...de oameni,de muzica,de poezie...de tot.
Daca aici ar fi o casuta,m-as retrage in liniste,si as incerca sa imi golesc mintea de oameni in primul rand.
Apoi as goli incet fiecare fibra a fiintei mele de orice amintire...
Si in goliciunea aceea...sa ma vad pe mine,cum sunt, fara sa incerce nimeni sa ma transforme.
Sa ma iubesc asa cum sunt ,fara sa astept sa ma iubeasca cineva.
Apoi,cand goala fiind de oameni si amintiri...as lua-o la drum...
Un drum ales de mine,numai de mine...

 Am invatat ca oamenilor nu le pasa cine esti...cum esti,ce doresti...ce simti.
Le pasa doar de modul cum ii faci sa se simta.Atat.
Nu e vorba de tine...e vorba doar de ei.

Despre dragoste...

,,- Dumnezeu are un drum clar pentru fiecare. Nu exista coincidente. Faptul de a intalni o anumita persoana tine de voia Domnului. Dar felul in care reactionam noi la intalnirea respectiva tine de noi. Fiecare persoana care ne iese in cale e un dar de la Dumnezeu si noi trebuie sa ne intrebam, de fiecare data, de ce a randuit Dumnezeu sa intalnesc omul ala. Ce pot eu sa fac din relatia asta? Ce trebuie eu sa inteleg? Ce folos pot sa trag? Apoi, sa nu confundam indragostirea cu iubirea. Daca Dumnezeu iti trimite dragostea, nu inseamna ca-ti da de-a gata si o mare iubire. Dragostea e doar o arvuna de la Dumnezeu. Daca o cheltui fara stiinta, nu mai ajungi niciodata la iubirea adevarata. Poate la inceput nu pare mare, dar iubirea, daca se lucreaza, creste tot mai mult. Iubirea nu e emotie, e o putere. Dumnezeu nu e trup si totusi se defineste pe sine ca iubire. Deci, iubirea nu e trup! Sigur, si componenta asta trupeasca intra in iubire, dar nu se reduce totul la ea. Iubirea e o mare putere a omului, primita de sus, o putere care trebuie eliberata si lucrata de fiecare in parte. Spun eliberata, pentru ca cel mai adesea ne iubim pe noi insine, si atunci iubirea este inchisa in noi, se invarte in cerc. Este o iubire egoista, intoarsa catre sine, in loc sa fie libera si sa nu ceara nimic in schimb."

http://www.formula-as.ro/2011/973/asul-de-inima-45/despre-dragoste-cu-parintele-pantelimon-de-la-manastirea-oasa-13840

,,Niciodată nu mai iubise astfel, niciodată nu mai trăise astfel… Îl iubea și , poate îl ura, dar îl dorea și știa că viața ei nu va mai fi niciodată la fel… Nu, nu-l ura. Uneori îl înțelegea mai greu…
- Pleci? o întrebă el.
- Plec. Acum. Dar mă întorc. Am vrut să plec pentru ca niciodată să nu mă mai întorc… Dar te iubesc. Și ești tu, oricât de greu ar fi să te înțeleg. Unic în felul tău. dificil, dar frumusețea aceasta se naște din tumultul tău… Nu m-aș simți femeie, suflet împlinit decât în preajma ta…
- Ți-ai dat seama acum de asta?
- Nu, nu acum. Doar că acum răspunsul care era în mintea, inima și-n ființa mea, în trupul meu, a explodat atât de minunat în culori fermecătoare….
- Te iubesc, îi spuse el..
- Știu. Primește-mă în brațele tale și nu-mi da drumul. Acum nu am nevoie de cuvintele tale, ci de parfumul inimii tale și de brațele tale pentru a-mi înveli tăcerea, sufletul, gândurile în căldura prezenței tale….
Ea zâmbi și se strânse în el abandonându-se brațelui lui, afecțiunii lui. Adormi fericită, extaziată. Se simțea iubită. Iubea….
Într-adevăr, diminețile fericite, reușite, împlinite erau în prezența lui, în brațele lui, în visele, poemele și neliniștile lui… Ea, femeia…"

Traian Calistru

Plans de toamna

Da...ce toamna...

Tu taci
Si eu plang

Si te chem
Si ma frang
Si eu plang

Si tu fugi
Si te strig
Si eu plang

Da...ce toamna

Si ma dori
Si te dor
Si te plang

Ce toamna...

Cu suflet ranit
Si neiubit
Cu neputinte
Si zbor frant

Si
tu pleci...

fara cuvinte
doar morminte
si cruci

Ce toamna...
si ce plans...

Taceri insingurate

Emotii

Emotii

,,Ce toamna...
Culeg linistea,aleg calmul,
Impartasesc atingerea...
Ce toamna...
Astern poemele albe pe genele tale...
Tu plangi
si taci

Cuvinte...
Presor cuvinte
peste departarile tale,
peste suspinele tale,
peste chemarile tale,
Tu plangi
si taci

Sunt clipe lungi
Tristeti prealungi,
Pasi de pribegi printre frunze pasind
Tu taci
si plangi

Ce toamna
si ce suspin
Tu taci
si plangi

Si plangi...

Tu taci
Ce toamna...

Si ce dans
al culorilor,al frunzelor,al padurilor...

Tu taci si pleci
Si plangi

Eu fug
Tu taci
Ma chemi?

Tu plangi...
Ce toamna...
Si ce plans..."

Traian Calistru

ultima noapte de august

cu prapastii umplute cu lacrimi de sfinti
si eu plang
si eu plang...
eu plang

ultima noapte de august
cu iubirea spanzurata in nuci
si eu tip
si eu tip...
eu tip

ultima noapte de august
tu ma pui la zid si ma-mpusti
si eu tac
si eu tac...
eu tac.

Taceri insingurate