Poema unui vers alb

,,Primește-mă în visul tău ca un mugure de cer albastru răsărit dintr-o fărâmă de iubire;
În adâncul tău mă dezbrac de mine însumi pentru a mă îmbrăca în căldura ta
Încălzește- mi sufletul murdar de glod și prea certat de ploi
Și…
Recladeste -mă din cioburi multe
Din nemine cu tine
Până când… voi ajunge, iarăși , întreg
Și nu întreba de ce mirări de suflet
La tine poposesc în zori ,de pe o margine de lume
Și nu întreba
De ce - ți împletesc din lună, cunună...
Doar…
Păstrează- mi tumultul și sufletul, în orice vreme, în ale tale palme...
Nu întreba. Îmbracă doar neminele meu în tinele tău și taci
În adâncul tău cântecul desenează o emoție frumoasă, profundă și albă.
Eu sunt un fior , poate un dor… dintr-un capăt uitat de lume…neuitat de viscol…"

Traian Calistru