Când neguri amare pe suflet se-ntind...

,,Când neguri amare pe suflet se-ntind

Ascultă izvoare cum cântă iubirea

Prin unda tăcută şi tremurul blând
Priveşte-n adâncuri şi mângâie-ţi firea

Pe suflet, când ceţuri se unduie lin
Şi-n cruntă-ndoială îţi vine să mori
Te du într-o luncă pe când s-a-nsera
Şi spune-ţi durerea la cîmpul cu flori

Când neguri albastre pe cuget îţi ard
Şi simţi întuneric cum rău te cuprinde
Pe-o luncă de ape priveşte la flori
Şi-n liniştea apei pe maluri te-ntinde

De nu mai poţi ţine durerea ce-o simţi
Ascultă cum cântă o mierlă în luncă
Din timpuri trecute veni-va un vânt
Şi-odată cu vântul, durerea-o să-ţi ducă

Şi chiar dacă-ţi arde prin suflet un foc
Să nu uiţi iubirea de câmpuri şi flori
Din fundul luminii, din ceru-nstelat
Simţi-vei iubirea cum naşte fiori

Prin suflet, în viaţă, dureri să nu porţi
Nici chinuri nu duce când câmpu-nfloreşte
Oricâte dureri ai să simţi cât trăieşti
Izvoare şi cânturi, tu veşnic iubeşte..."

Sandu Cătinean-din Bonţida