Nimic nu se termina...cu adevarat

,,Acum sunt trist şi-mi simt neputinţa ca pe-o rană în care o mâna nevăzută răsuceşte mereu cuţitul ruginit al vremii acesteia lipsită de sens şi fără nici o direcţie."

Victor Rechiţian

Singurătate...

,,Singurătatea îmi sfredeleşte tăcerile
În căutarea cuvântului
Pe care nu îl cunoaşte, nu îl înţelege,
Doar îi simte lipsa
Şi mă doare atât de tare
Ca şi cum ar arde parte din mine,
De ea.
Singurătatea de care fug,
Mă caută, mă domină
Ca şi cum nu aş mai putea trăi fără ea
Şi mă trezesc spunând vorbe alese
Nimănui
Pentru că m-am înconjurat în timp
De tăcere ca de un zid de apărare
Şi acum mă strănge fortăreaţă de mine
De parcă eu m-aş teme de cuvinte,
De parcă eu m-aş teme de cei ce vin
Înaintea mea
Cu sufletele, azurie culoare.
Vorbeşte-mi! spun singurătăţii.
Vorbeşte-mi despre tine
Pentru că, uite, de atâta timp
Mă urmăreşti,
De atâta timp mă cunoşti
Poate mai bine decât mine,
Dar ea doare, dar ea arde în mine
Şi atât.
Ce ar avea să îmi spună
Când ea nu cunoaşte cuvântul,
Acel cuvânt?
Doar sfredeleşte părţi din mine
În căutarea lui
Până ce fug, fug departe,
Cât mai departe de ceilalţi
Să nu mă audă urlând
A singurătate..."

Florina Cojocaru