,,... as putea pleca si nu m-as mai intoarce niciodata.ma gandesc doar ca ti-ar ramane usa sufletului descuiata,
ar bate vantul peste muchiile indelung netezite de mine
si-ar navali prea usor furtunile, jivine batrane...
as putea pleca fara sa mai privesc vreodata-napoi
daca nu m-as teme ca murim un pic amandoi,
daca n-as sti ca in urma mea, singuratatea-ti amara
o sa-si scoata la lumina toti spinii si-o sa te doara.
mai avem in bagaje cateva fire de iarba si-un gand,
un zambet, un ciob de inima, o aripa si cate-un cuvant,
mai avem cateva respirari si ceva ne-nsemnat:
o tandrete sau poate-o iubire care din noi n-a plecat,
o scrisoare inca nescrisa ascunsa intr-un ungher
si zborul...ah...zborul nostru de-o clipa pana la cer...
in urma le-as putea lasa pe toate de vrei
numai elibereaza-mi ochii mei din ai tai,
da-mi inima mea si primeste-o pe-a ta inapoi
strange lumea, rasuceste-o si imparte-o la doi
partea mea, partea ta si-ntre ele nimic
doar un urlet de fiara ranita cumplit.
si apoi, fara mine, fosnetul stelelor se va descompune
intr-o dunga subtire de praf din margini de lume.
daca-as putea sa ma dezbrac de tine-ntr-o zi
duminicile mele cu ciresi infloriti n-ar mai veni.
as putea pleca si nu m-as mai intoarce nicicand
daca nu mi-ai fi desenat umbra peste-ntregul pamant,
daca nu mi-as fi desenat zilele toate cu tine
...daca-am putea respira separat macar pana maine..."
de Tarchila Nina
