Eu ma imbrac cu vesmant de tacere
taceri insingurate
,,Liniste... Liniste... peste tot numai liniste... Mi-e atat de bine aici langa liniste, langa cerul adus, incovoiat ca un ram peste inima mea, cand inima n-am, peste cantecul meu, cand cantece n-am, peste dragostea mea, cand dragoste n-am, la marginea lumii, cand lume nu am..." Dominic Stanca
luni, 29 mai 2017
Uneori e nevoie sa pierzi...ca sa poti continua drumul
"Uneori e nevoie să pierzi pentru a învăța că nimic nu e permanent,Alteori e nevoie să cazi pentru a învăța cât de
important este să te ridici.
Uneori e nevoie să plângi pentru a-ți exprima durerea,
Alteori să strigi ca să te asiguri că sinele pierdut încă te mai aude, oricât de mult s-ar fi rătăcit.
Uneori e nevoie să dai tot afară, până la ultima picătură, pentru ca ceea ce e nou și proaspăt să aibă loc să intre în viața ta.
Alteori să strigi ca să te asiguri că sinele pierdut încă te mai aude, oricât de mult s-ar fi rătăcit.
Uneori e nevoie să dai tot afară, până la ultima picătură, pentru ca ceea ce e nou și proaspăt să aibă loc să intre în viața ta.
Alteori însă e nevoie
să zâmbești în loc să plângi pentru că s-a terminat,
să te bucuri că i-ai redat trecutului moștenirea,
că ai renunțat la tot ceea ce nu aveai nevoie,
că ai vindecat toate rănile care nu te lăsau să mergi înainte
și mai ales că ai devenit mai ușor, mai liber, mai pregătit de drum ca înainte.
să zâmbești în loc să plângi pentru că s-a terminat,
să te bucuri că i-ai redat trecutului moștenirea,
că ai renunțat la tot ceea ce nu aveai nevoie,
că ai vindecat toate rănile care nu te lăsau să mergi înainte
și mai ales că ai devenit mai ușor, mai liber, mai pregătit de drum ca înainte.
Și deseori e nevoie
să știi că nu e nevoie să mai treci din nou prin toate astea, dacă ți-ai învățat lecția,
să știi că nu e nevoie să mai treci din nou prin toate astea, dacă ți-ai învățat lecția,
ci să treci mai departe la următorul nivel."
Adela Moldovan
marți, 23 mai 2017
Gânduri...
și încă e departe cerul
în tine se ascund rugăciunile duminicilor
nesiguranța mea clatină lumea
te-ai adăpostit într-o cană cu ceai
te-ai adăpostit într-o cană cu ceai
de acolo îmi șoptești că poezia
s-a născut în tristețile mele
tu te-ai născut astfel
s-a născut în tristețile mele
tu te-ai născut astfel
ne vom purta munții durerilor pe umeri fără de frică
până când aripi ne vor crește pentru încă un zbor
până când aripi ne vor crește pentru încă un zbor
pentru că nimic nu e veșnic,
nimic."
nimic."
Florina Cojocaru-Nebunia lui Ili
Ea tace...
,,ea tace
poate să stea mult timp așa
doar cu sine
poate să stea mult timp așa
doar cu sine
câteodată e secetă
mare secetă pe aici
și atunci șerpi mari de durere
sâsâie înspre miazănoapte
nu are decât o umbrelă cu buline roșii
cu care se apără
mare secetă pe aici
și atunci șerpi mari de durere
sâsâie înspre miazănoapte
nu are decât o umbrelă cu buline roșii
cu care se apără
șerpăria crește amenințătoare la picioarele sale
într-o zi, o va ucide.
va fi cald și va plânge
din nou
într-o zi, o va ucide.
va fi cald și va plânge
din nou
va zâmbi într-o alta.
lacrimi de jad
în iriși obosiți
în iriși obosiți
și ea ca o pendulă de ceas cu un cuc
vechi și tăcut."
vechi și tăcut."
Florina Cojocaru-Nebunia lui Ili
Abonați-vă la:
Postări (Atom)