..ea... se arcuise ca o pasăre pentru a uni cerul cu pământul, răsăritul cu apusul
iar în mișcarea ei simțeam grația, tandrețea, durerea și dragostea ei
poezia mea era gata să se nască, cântecul inimii mele se zbătea să scape, să zboare din învelișul de umbre al gândului meu pentru a zidi o nouă metaforă
pentru a defini iubirea ca pe un petic de infinit cules dintr-o lacrimă dulce, neamară...
și apoi am înțeles... în mișcarea ei nu doar timpul săpa semnele neantului, ci emoția, durerea, visul spulberat de angoasele lumii
și apoi am deslușit în dansul ei rugăciunea...
ea, femeia pasăre se ruga arcuindu-se pentru a uni cerul cu pământul, răsăritul cu apusul
eu... eu plângeam...
vis..."
Traian Calistru
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu