Esti atat de frumoasa

Ești atât de frumoasă... Ești atât de frumoasă când dormi...

Când Luna mă îmbie cu vise, Când totu-i in mine nesomn, Când aștept răsărituri promise... Ești atât de frumoasă când taci... Să-mi închipui vorbele tale, Când tu mă aștepți cu nesaț în ploi cu mii de petale... Ești atât de frumoasă când arzi de dorințe nebănuite, De patimi, de vise oranj alese din fantasmele mele... Ești atât de frumoasă când vii alene în brațele mele, Când părul cu zulufi fistichii îți mângâie fruntea și genele grele... Ești atât de frumoasă când gemi, În dragoste cerșind îndurare, Și când eu tremurând, mă așez la picioarele tale... Ești atât de frumoasă când zbori, Când zbori împreună cu mine, Când timpul și spațiul nu mai au loc de iubirea din mine... din tine... Poezie scrisă la data de 26.12.2020, apărută în volumul de debut al lui Dan Lăpuște, ,,Și te numesc Iubire", în anul 2021.

,,Cheamă-mă!"- versuri Dan Lăpuște. Muzică și voce Suno AI.

Cheamă-mă Cheamă-mă atunci când îți este dor, Când mușcă din tine visele de noapte,

Cheamă-mă atunci când simți un fior, Când vrei să auzi, la ureche, șoapte. Cheamă-mă să vin, să mai simt o clipă Pielea ta sărată, umbre și ninsori, Când din întuneric, stele-n ceruri țipă, Cheamă-mă atunci când ți-e dor să zbori. Să mă chemi când simți că nu ai putere, Că nu ai un umăr să pui tâmpla ta, Când te simți cuprinsă toată de durere, Cheamă-mă... De pot, te voi ajuta... Cheamă-mă chiar dacă nu mai știi de mine, Chiar dac-ai uitat poate prea devreme... Ne rămânem pururi pictați în destine, Cheamă-mă cât încă mai avem noi vreme. Cheamă-mă când valuri îți șoptesc de mine, Valuri de emoții, rătăcind nebune, Când în jurul tău toate-ți sunt străine, Cheamă-mă, te rog, îmi e dor de tine... @drepturi rezervate de autor- Dan Lăpuște 21.07.2025. Constanța

 ,,Există un fel de tristețe care vine din a ști prea multe, din a vedea lumea așa cum este ea cu adevărat.

Este tristețea înțelegerii că viața nu este o mare aventură, ci o serie de momente mici, nesemnificative; că dragostea nu este un basm, ci o emoție fragilă și trecătoare; că fericirea nu este o stare permanentă, ci o licărire rară și trecătoare a ceva ce nu putem susține niciodată.

Și în această înțelegere, există o singurătate profundă, un sentiment de a fi izolat de lume, de ceilalți oameni, de sine.

Așa este.....

Cu iubire și lumină....."

Vasile Cotlet

 TĂCERI ÎNSINGURATE

Nu-mi mai doresc

nimic,

Din tot ce am vrut

odată,

Când îmi doream

ceva

și nu era nimic,

Speranțele pierdute

vor sta

cuviincioase,

tăcute,așa,

cum au venit

pe rând.

Am sfărâmat

sub tălpi

și ultima iluzie,

Doar vântul

să m-aștepte

să-mi țină de urât,

Cu o strângere

de mână

în doar o clipă,două,

să-mi spulbere

prea plinul

din tot ce m-a durut.

Să nu îmi mai

amintesc

nimic din tot

ce a fost

Și să învăț sărutul

tăcerii pe de rost.

Oltea Lungoci