Poveste simpla...
Tarchila Nina
,,Eu tot veneam cu roiul meu de fluturi
In asfintituri tandre, de matase,
Sa fiu cu tine, sa te-ating o clipa,
Sa-nvat sa trec prin zidurile-ti groase...
Ti-am pus in suflet framantari nebune,
Te-am inaltat in zbor peste rutina;
Mi-ai fost o lume si ti-am fost un cantec,
Mi-erai lumina si ti-am fost lumina.
Dar ce pacat ca-n spaime iluzorii
Cuvintele frumoase ni s-au stins!
Tu te-ai temut ca o sa arzi prea tare,
Eu m-am temut ca nici nu te-ai aprins.
Si-acum, intr-un final anost, nebun,
Cand ne-ntepam in unghiuri ascutite,
Armatele de fluturi mi le strang,
Ca pe-un raspuns stiut te sterg din minte...
Iar daca-n inima tot te mai las o vreme
Ea a-nvatat tacerea...nu te teme!"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu