Am nadusit totdeauna simtitor
din singurul motiv ce m-a tinut mereu dreapta: de a nu ma lasa mai
prejos. In (probabil superficiale) aspecte ale vietii, am exagerat in
mod voit doar pentru ca regulile auto-impuse mi-o cereau. M-am vrut
mereu constiincioasa, meticuloasa si exigenta doar pentru a ma aseza
alaturi de cei pe care mintea ii asezase pe aurite piedestaluri. Umar la
umar apoi, aveam sa descopar dedesubturi mai putin profunde si
adevaruri mult mai dureroase. N-am judecat, am cautat doar alte zone
unde sa-mi aflu rostul. Am fugit de chingile neputintei si m-am
incapatanat sa ridic, piatra cu piatra altare de speranta si promisiuni
catre mine.
Timpul, mereu intreg si rotund, a ajuns azi iarasi in halta povestilor care misca inimi, a zapezii sclipind in razele de luna si-a luminii.
Sunt acasa si asta-mi da ragazul acum sa ma opresc putin. Sa accept ca in mine traisc deopotriva suferinta si
bucuria, furia, gelozia, invidia, dar si placerea si incantarea. Ca si eu, am gustat din tot ce-i omenesc posibil... Ca de unele m-am scuturat si primenit, cu altele am invatat sa vietuiesc. Le dau uneori drumul pe strazi, dar am mereu grija sa le bag la timp la culcare.
Timpul, mereu intreg si rotund, a ajuns azi iarasi in halta povestilor care misca inimi, a zapezii sclipind in razele de luna si-a luminii.
Sunt acasa si asta-mi da ragazul acum sa ma opresc putin. Sa accept ca in mine traisc deopotriva suferinta si
bucuria, furia, gelozia, invidia, dar si placerea si incantarea. Ca si eu, am gustat din tot ce-i omenesc posibil... Ca de unele m-am scuturat si primenit, cu altele am invatat sa vietuiesc. Le dau uneori drumul pe strazi, dar am mereu grija sa le bag la timp la culcare.
Azi nu ma mai grabesc nicaieri. O vreme macar pun lacat la poarta."
http://aventuracondeiului.blogspot.ro/2009/12/un-strop-de-magie.html
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu