miercuri, 24 octombrie 2018

Sonet de toamnă


,,mă legasem de cuvinte, dăruindu-le logodna inimii
în miez de toamnă când
înșiși mestecenii își definesc starea printr-un sfâșietor suspin
păstrasem în mine dorul de a-ți fi
totem și blestem, poem și pelin
printre stropii de ploaie te priveam; dezgolită pășeai
printre zbateri și pulsânde răni
strecurându-te în mine însumi
ca un fior, ca un stilet ce-mi deștepta bucuria de a-ți fi, iar și iar,
același poem, același totem...
mă legasem de tine
printre ruini și genuni
îmbrăcându-te în tine însăți, în mine însumi, în cuvinte
în noi
iar tu... te legaseși de mine
ca de o rană pe care vroiai s-o curmi, să-i contenești durerea și curgerea
șuvoiul de suspine și de țipete mute și rebele...
și...
eu...
acum
prin tine pășeam
desculț
în mine însumi
pentru a-mi îmbrăca golul din suflet
în tine însăți, în mine însumi
în noi...
închipuiri ale unor suspine de mesteceni
cu gust de toamnă, cu dor de iubire
vremuind, cernind
în ritmul ploii, dansând ploii
ca niște paparude
flămânde de descântec
mă legasem prin cuvinte de tine..."


Traian Calistru

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu