,,știi... țipătul acela de cocor albastru s-a născut dintr-un zvâcnet și
asemenea unei păsări a zburat din pieptul tău și al meu spre cer....
apoi a căzut...
nu, nu te întrista...
căci a dorit să se prefacă prin cioburile căderii sale în pulbere de stele din care ,
fine sunetele iubirii să se alcătuiască simfonie.....
pentru tine, din dragoste pentru atât de mult tine....
din mine..
știi, țipătul acela nu este țipăt, ci sufletul nostru, al meu, al tău ....
zvâcninde în zbor așa de necuminte, două albe,fine ,delicate cuvinte,
iubire..."
Traian Calistru
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu