,,Inimă neîmblânzită, pururea pe ducă...stai nopţile târzii
pe-un negru ţărm de mare,
frământată de vise
de doruri ascunse
veşnică aşteptare...
crezând că marea...
şi-un val uriaş, corăbii iluzorii o s-aducă!
Zbuciumul mării...vrăjit te atrage,
un clopot în noapte
răsună amarnic –
şi-un vânt fără suflet
rupe catarge,
şi-n zori...plaja-i pustie...
şi-un vânt fără vină
abia adie...
un suflet bântuit de dor...
cine-ar căuta zadarnic!"
Valery Becart
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu