,,...noapte-nflorita, cantec de luna,
unde-i dragul meu drag, ratacit?
glezna de stea, poveste nebuna,
pleoapa inchisa peste chipul iubit;
peste zi te blestem si de iad si de rai
ingropandu-te-n umbre pierdute,
dar cand noaptea coboara, in inima-mi stai
si-mi esti iad si-mi esti rai printre tunete surde.
... cat ma tem ca n-auzi ce nu pot sa iti spun,
ca nu stii in ce viscol ma-nchizi
cand se scurge nisipul asteptarii, nebun,
sub lumina de luceferi livizi!
...dar apari si frumos mor ninsori
dintr-un viscol ce-i fara sfarsit,
si-alergam cand te dor, cand ma dori,
de la minus la plus infinit..."
de Tarchila Nina
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu