nimic nu mă mai poate tulbura
vântul e vânt,
moartea e moarte
ziua
e doar o altă zi, nu altceva.
tăcerile sunt altfel de cuvinte
ce nu le-auzi
dar le-nţelegi deplin
în felu-ţi sibilin
calci pe morminte
cicatrizând o rană cu venin.
de-o vreme mă aud mai clar pe mine
şi glas dau sufletului mut
ascult...
dar toţi uităm,
şi veţi uita şi voi, ştiţi bine,
speranţe putrede ce scârţie-a tumult.
de ce uităm?
poate pentru că doar uitarea
e-acel venin a tot vindecător
ce mai învie zâmbetul- surparea
trecututului,
de paşi nimicitor..."
Mirela Campan
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu