și încă e departe cerul
în tine se ascund rugăciunile duminicilor
nesiguranța mea clatină lumea
te-ai adăpostit într-o cană cu ceai
te-ai adăpostit într-o cană cu ceai
de acolo îmi șoptești că poezia
s-a născut în tristețile mele
tu te-ai născut astfel
s-a născut în tristețile mele
tu te-ai născut astfel
ne vom purta munții durerilor pe umeri fără de frică
până când aripi ne vor crește pentru încă un zbor
până când aripi ne vor crește pentru încă un zbor
pentru că nimic nu e veșnic,
nimic."
nimic."
Florina Cojocaru-Nebunia lui Ili
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu