egreta aceea avea un țipăt...

,,egreta aceea avea un țipăt...țipăt colorat de zorii zilei într-un albastru limpede,
prin nerostirea căruia vroia să-și mistuie dorul sau suspinul, pulverizându-și zborul în mii de sunete ca -ntr-o alcătuire simfonică ,
murindu-și sieși în chip fericit și patetic pentru a deveni cântec, amplitudine, clipă...

își întinse aripile... atingând cerul;
închise ochii
apoi...
simți aripile albatrosului învăluind-o într-o fină îmbrățișare

așa, egreta aceea se mistuise în zborul unui albatros nemurind, ci trăind între aripile aceluia, înveșmântată în cântecul aceluia
preț de o clipă cât o viață
preț de un cântec cât o nerostire duioasă..."

Traian Calistru