,,în seara asta caii coboară
tabloul se stinge în dor infinit
dar lasă iubite ei nu știu să moară
tu strânge căpăstrul
și dormi liniștit
voi pune prinsoare că vin către tine
cu patima-ntreagă
și sânge regal
de n-oi ști să-i număr
voi cerne degrabă
un crez peste umăr
și-un pod în aval
și-nvăț vizitiul din rondul de noapte
să-nhame la care
tot ce-am pierdut
să-ntoarcă tabloul cu fața spre soare
să nu-l mai găsească
mereu la-nceput
dacă-n izvoare setea-i doboară
să-i prindă-ntr-o ramă
din focuri ascunse
în sevă de brad
privește iubite ce simplu coboară
se-ntâmplă să doară
când simt în tăcere
copite ce ard…"
Gina Zaharia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu