,,Câmpurile așteptărilor mele sunt infinite. Și sterpe.
Clădesc, ca și Manole, construcții sortite efemerității.Umplu pustiuri cu iluzii și amăgiri numindu-le visuri.
Mă mint că plătesc fizic, epuizându-mă, datorii ale sufletului.
Rătăcesc pe căile întortocheate ale imposibilelor întoarceri.
Acopăr cu tăcere rănile sângerânde ale dorurilor neresemnate.
Ferec porțile trăirii cu lacătele temerilor și ale nesiguranțelor.
Fug de ceea ce-mi poate face rău și pierd și ceea ce mi-ar face bine.
Știu că viața vindecă și astâmpără și transformă. Dar nu iartă.
Și-o întrebare mi se zbate-n minte și nu-i găsesc răspuns.
Pentru ce?"
http://normalitateanormala.com/haotice/
http://normalitateanormala.com/2013/05/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu