Prin nisipul
prelins printre degete
timpul sună
sună prea repede.
Tu ai închis
porţile,
roţile.
Tu le-ai întors
visele
sorţile
Inima mea,
strigă iar nopţile
ramul să-i dea
visele,
porţile,
chip
şi nechip
tălmăcindu-şi cuvintele,
şir de cocori
printre nori
rătăcindu-le.
unde eşti tu?
unde-s izvoarele?
lumi
din genuni
întunecă soarele,
arse îmi sunt
buzele,
mâinile
şi nu mai ştiu
cum să sting depărtările
şi din văzduh
să cobor
astăzi mările.
Tu mă auzi?
Sunt tăcere adâncă.
Marea din mine
tălăzuie încă…
Dar undele mele
prinde-le toate…
sunt totuşi aici
lângă porţi ferecate
şi din nou mai încerc
să le-aduc alinările
din dor de iubiri
colindând depărtările."
Leonid IACOB
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu