,,te mai aud - îţi susură suflarea
în câte-un dor mai zgribulit şi mai sărac
ce ca un şarpe se târăşte-n gânduri
stăruitor, făcându-mă să tac.
cad ploi în somnul alb de neuitare
şi curgi şi tu cu stropii pe asfalt
în dilatarea unei clipe fără vârstă
ce-mi ţipă dintr-un gând în celălalt.
nu te rostesc - paianjeni ţes pe buze
o pânza a tăcerii de cuvânt -
dar te aud şi-n încleştarea nopţii
îmi pare că o umbră şi eu sunt.
fluturi de noapte viscolesc nelinişti
impersonale, inutile, nefireşti -
lumina-mi muşcă inima desculţă
în zori când de pe ea te dezlipeşti.
te-nchid o clipă-ntr-o tăcere speriată
că n-ai să te întorci în doru-mi crunt -
apoi zâmbesc ştiind că eşti din mine,
nu te rostesc dar veşnic te aud..."
Tărchiă Nina
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu