marți, 17 iulie 2018

Singuratatea ma iubeste...

,,aştepţi să fii iubit... şi primeşti furtună! aştepţi să fii preţuit... şi primeşti uragan! aştepţi să fii curbeul lumii... şi primeşti o Sahară! drumul prin deşert este de fapt începutul vieţii! alchimia inimii este strâmtă, precum o trecere prin Petra! şi roşul curge, la fel ca sufletul celui mai renumit pictor flamand! viața lui Rubens a fost guvernată de o inepuizabilă energie... rodul dragostei este energia! învăţ să iubesc şi mai mult deşertul! magia singurătăţii! pentru că fiecare ne naştem din ea... şi-apoi o uităm! uneori, ne îmbătăm cu iluzia apropierii de celălalt... nici măcar gemenii nu o pot păstra! iluzia rămâne iluzie, şi noi ne dorim atât de mult albumul cu iluzii! ne dorim vieţile celorlalţi, ochii celorlalţi, mâinile celorlalţi... uităm de noi! eu îmi mai aduc aminte să îmi mângâi palmele nemângâiate, le ofer eu ce nu pot să le ofere ceilalţi! eu îmi mai aduc aminte să mă pierd în apele ochilor mei, să gust visele lor... le ştiu atât de bine! cine ar putea să plângă mai bine decât mine... viaţa mea? aşteptările mele au fost răpuse de toamnă, sunt acele frunze aurii care se duc liniştite... să caute peruzele! şi oare câte peruzele se nasc în deşert, care e magia albastrului ce trece prin nisipul fierbinte al dorului? ştiu că singurătatea mă iubeşte, circulă prin venele mele, mătase roşie, buze ce rostesc psalmi violet, de lavandă! doar eu pot transforma deşertul într-o mare de lavandă, unde îngerii sunt pescăruşi care salută ploaia! fiecare mare este sedusă de simfonia ploii, şi fiecare ploaie este un serafim ce binecuvântează următorul curcubeu! "
14 iunie 2018, 16:07, Daniela Voiculescu, „Arşiţa iubirii”
https://www.facebook.com/notes/voiculescu-daniela/fiecare-ploaie-este-un-serafim/2263423363673722/

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu