Instrainarea...

,,Azi se perindă-n mine înstrăinarea noastră
  Și vise nezidite în gânduri se preling,
 O stea din constelații  îmi plânge la fereastră
 Și-n rănile uitării speranțele se sting.

 În inimă fântâna de dor mă răscolește,                                  
 Iluzia-i spulberată și-mprastiata-n vânt,
 Topită-i orice vină din floarea ce-amăgește                                     
 Și mort îți e sărutul pe buzele de-argint.

 Mai spăla-mă-n iubirea suspinului ce-l porți,
 Sau stinge-mă în lacrimi de crini imaculați,
 Alungă nenorocul în tainicele sorți,
 Și umple golul serii cu iriși însetați.

 Un cosmos al uitării e tot ce îmi doresc,   
 Sirene de iubire le vreau scăldate-n mare,
 O torță de-ntristare mai ard în arăbesc                                                          
 Si-nalt o rugă sfântă în stea de vindecare.

 Eliberează-mi gândul de tot ce tu îmi ești
 Și du-mă-ntr-o cetate de fluturi fără nume,
 Un așternut de clipe brodează-le-n povești,
 Dezbrăca-mă de tine și spulberă-mă-n lume.

 Nu rătăci în mine, mă vreau descătușată
 Și gânduri interzise în zori le-nmormântez,
 În ploaie de camelii aș vrea să fiu spălată,
 M-ascund în perla nopții, nu vreau să mai visez.

 Corola de uitare să-mi stingă amintirea,

 Când se îngână luna cu mori de vise moarte,                        
 Pășește în tăcere să nu-mi trezești iubirea          
 O dinastie-ntreagă de ceață ne desparte.  "               
   Popa Ines Vanda