,,Și iată-ne, singurătate, împreună,
Îmbrățișate-n munții de tăcere,
Ursita mea și sora mea cea bună
Înveșmântată-n strai de mângâiere.
Mi-ai pus pe tâmplă gândul resemnării
Pe buze-mi stau cuvinte sigilate,
Din ochi ne scoatem spinii neuitării
Și-i strângem în eșarfe-nsângerate.
Aș fi putut ca să devin meschină
S-ameninț cerul că mă sinucid,
Dar m-ai luat, singurătate, tu, de mână
Și te-am urmat cu pasul liniștit.
Azi iată-ne din nou la nunta noastră
Și cruci ni se împlântă-n inelare,
Mireasa mea din lumea pământească,
Sortita mea din vremuri seculare.
Și iată-ne, singurătate, împreună,
Sorbind destinul la aceeași masă.
Aș fi putut să nu te țin de mână,
Dar știu că tu ești singura ce-i pasă."
Dori Lederer.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu