Taceri insingurate...

Motto: O femeiefloare ştie că tăcerea are cele mai multe necuvinte şi că ploile de primăvară te spală de piedicile naivităţii stând  pe foste trepte  cu ape dormind pe care le simţi devenite  de un verde amar când te întorci în preajma lor tăcută nălucă, neauzită, tremurând dar fără se te mai abandonezi frisoanelor…
…o femeiefloare  are acea privire de copil fără încătuşări iar în ochii ei poţi citi poveşti nescrise…dintr-o femeiefloare se ivesc neîncetat litere…o femeiefloare este câteodată ca o strecurare de umbre, furişă, dornică să nu fie simţită, paşi de catifea neauziţi la călcare…este făcută din tălpi de foc, din briză, din soare, din lună, din cer, din albastru, azur şi turcoaz, din verde, din roşu mărgean, din crepusculul răsăritului şi din cel al amurgului…este o ţesătură de păienjeniş de aur şi argint, e din arabescuri, e din brocart cu aşterneri de dantelate litere ornate cu volute, din catifeluri angelice şi demonice, din mătăsuri şi din lână netoarsă, din batoane de vanilie şi din dulceaţă de cireşe amare, din coji de portocală şi seminţe de rodie, este din zahăr candel şi din marţipan, e din sânge şi din carne, din zăboviri în anotimpuri…
…o femeiefloare este mereu un anotimp magic, cel netrăit încă, cel de-al cincilea, acel al întâmplărilor neîntâmplate.
 http://ro.netlog.com/go/out/url=http%3A%2F%2Fperfectiune.wordpress.com%2F2011%2F10%2F