,,Ce rău îmi făcuse mie pasărea aceea, ca s-o
ucid? Nu-mi reproşa nimic. Atârna în mâinile mele mici ca şi cum îmi
dădea un sărut de adio. Am îngropat-o încet. Apoi bătrânul din mine a
desenat pe moviliţă o cruce. O lacrimă a căzut în mijlocul
ei. Murea specia din mine şi se năştea omul. De atunci, sufletului meu
îi este hărăzit să cânte şi să zboare, dar să şi fie lovit de moarte. De
atunci îmi îngrop veşnic sufletul ucis. Dar ce ciudat, de data aceasta,
cu fiecare înmormântare devin mai tânăr. Da, pasărea mea de vis m-a
iertat. Prin moartea ei nevinovată a ucis vânătorul din mine."Dan Puric în Fii demn!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu