,,Au vrut toti cate ceva
de la mine
iar eu
am ramas mereu in urma
neintelegand de ce nimeni nu poate fi singur
in iubirea lui
in lacrimi
in tristeti
Mi-au spus toti ca ma iubesc
dar ei
nu se iubeau nici macar pe ei
Au trecut prin luntrea sufletului meu naiv prea multe umbre
carora eu insami le-am dat viata
dar pana azi
nimeni nu m-a iubit
Dragul meu,
iata-ma asteptand
un semn
o floare
un poem
de la tine
Iata-ma la lumina acestor asteptari
stand umila pe marginea malului care degeaba se surpa
Oricum nu ma poate iubi nimeni pur si simplu
fara sa se fericeasca doar prin a-mi rosti numele
Iata-ma peste timp aceeasi copila visatoare
Despre care ar spune unii ca ingenuncheaza si sfintii
dar eu
Nu vreau decat sa pot iubi
Sa traiesc
sa intalnesc un om
Acesta nu este un poem
Este mai degraba singura mea dezamagire
caci la umbra zilelor mele nu
s-a aciuat
Nu si-a facut casa niciun om
puternic
Nimeni
dar
nimeni nu mi-a daruit
niciodata macar o iluzie gratis"
Luminita Amarie
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu