Pe tine te iubesc ca pe-un amurg
Și ca pe-o jefuire de icoană.
Tu nu ești rana ta, ești rana mea
Atâta doar că trupul tău o poartă,
Pe tine te iubesc ca pe o poartă
Ce-am sfarâmat-o ca să pot intra.
Iar restul cât se poate întâmpla
Sunt ciorne la o operă de artă.
Pe tine te iubesc ca pe o poartă
Ce-am sfarâmat-o ca să pot intra.
Cât apele spre mări încă mai curg
Și ochii stau în cuiburi de sprânceană,
Eu totuși, te iubesc ca pe o rană
Și ca pe-o remușcare de chirurg."
Adrian Paunescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu