,,sub pleoapele grele de neodihnă, am închis taina rugului nopților meleascultam cum ardea focul îngânând un cântec tocmit din lacrimi rebele
și atâta dor, și atâta frângere, și atâta tristețe amară
se prelingeau topite pentru ca din jertfa lor, din căldura lor, să se nască, pentru o clipă, o înfrigurare dulce, senină, frumoasă...
ca o impresie , ca o întrezărire a unei zbateri de aripi lungi, nesfârșite, albastre.....
sub pleoapele mele strâns-am fuioarele nopții...."
Traian Calistru
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu