se răsuceau
în frică.
se deschideau
din timp în timp
bobocii...
surâs de gând
îmi înflorea în geană.
vis de sămânţă-n ploaie
frământată,
muream încet,
descoperind o viaţă...
îşi ridica spre cer
lumina pământeană,
în joc de ape
învăţa că-n talpă,
atingeri, dor...
şi-alină...
huma stearpă
primit-am
o minune
de la îngeri...
un trup stingher,
rostogolit prin valuri.
o stea a poposit
să-l vadă.
fulg blând
atins-a cupa fină,
ascunsă-n arcuri
ce-i alcătuiau tiparul.
deschişi sunt ochii-acum
şi vor să ceară,
Luminii,
vie strălucire-n irişii pădure.
stea albă,
suflet cald,
o pleoapă-mi ninge...
vie!
O, Doamne!
Casă-Ţi sunt acum!
Bună ivire!
Încep să recunosc,
în palmele-ngheţate,
cărări ce duc acum,
către niciunde...
las steaua
să-mi aline din durere.
cobor privirea-n mine...
simt adiere.
un sunet se aude...
înger piere...
nisipul zvârcolit
de vânturi grele,
se-aşează în potir...
greu timp
ai dat Stăpâne,
Fiinţei mele!
primesc pe rând
cu bucuria regăsirii
oglinda miez...
m-aşez privind
prin rădăcini prezent
trecând prin fiere.
am gândul,
şi cuvântul
- vers ce piere
şi lasă-n urmă,
pasul...
mângâiere..."
An Mar
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu