ce-i râul tău fără izvor ?
ce verşi din ochii plini
de neputinţă ?
de ce pe tine ploile te dor?
de ce tresalţi
când totu-i revărsare
ca din găleţi
verşi acre amăgiri...
ce sens,
ce curs vezi tu
râu fără mare ?
spre ce te-ndrepţi?
ce speri?
ce timp respiri?
încă mai crezi
că dintre nori răsare,
după furtuni,
uitare...
om naiv!
sunt doar cuvinte...
răsărit nu are
niciun răstimp
când totul e tardiv!"
Mirela Campan
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu