Bineînteles ca nu, dar cu siguranta este
un mod de a-ti pierde timpul.
Eu doresc cu înfocare compania cuiva în stare sa participe la o discutie adevarata, la un schimb de pareri.
Acea parte din mine care tânjeste dupa o asemenea relatie este neagra ca o zona pustiita.
Iar acum stau si cumpanesc daca nu cumva, vazându-ma prea des cu acesti oameni, nu am sa ajung sa ma schimb într-un sens nedorit. Sunt constienta ca ma simt atrasa de exuberanta lor.
Daca se aduna cinci laolalta, ei transforma cât ai clipi zarva
în zaiafet.
Vietile lor mi se par seducatoare, exact din acest motiv nu va
trebui niciodata sa ma împrietenesc prea mult cu ei.
Îmi dau seama ca vidul coplesitor din sufletul meu reprezinta un pericol potential si de aceea ma silesc sa tin bine de cârma si ma îndrum cu grija pe drumul ce drept.
Pentru seratele lor, vigurosii plantatori britanici, care vorbeau engleza cockney, nazalizând, veneau de pe diferite plantatii, conducând uneori si câte treizeci de mile, pe un teren foarte accidentat.
Pe masura ce noaptea se adâncea, îi puteam urmari cum se schimba.
Dând pe gât pahar dupa pahar, însetati de licoarea aceea spumoasa si stralucitoare, ei intrau într-o stare de apatie, personalitatea li se modifica,
unii, care nu aveau deloc voce,
începeau sa cânte ragusit si fals,
altii stateau molesiti, picotind, altii se duceau si se asezau pe bratele fotoliilor în care sedea câte o femeie,
câte unul, brusc, îngenunchea la picioarele ei si spunea
cu vocea sugrumata de emotie:
“I will be your dear”, “Voi fi dragul tau”,
amuzati de jocuri de cuvinte din engleza…
Nu am putut niciodata sa înteleg cum pot niste barbati maturi sa se abandoneze nebuniei de buna voie.
Toate acestea ma faceau cumplit de nefericita,
ma simteam ratacita într-o lume careia nu-i apartineam.
Ma uitam la ei toti asa
cum o faptura curata se uita la niste împutiti,
cum cei lucizi îi privesc pe cei nauci, si
cum niste oameni liberi îi privesc pe niste sclavi."
Maitreyi Devi
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu