visul unui suflet…

,,Ştiam că nu mă vei iubi dar am cerşit iubire
ştiam că nu-mi vei auzi adânca tânguire
ştiam că mergi spre alte sorţi departe de-a mea lume
încătuşate-n alte porţi, închise pentru mine
ştiam că cer enorm sperând străina ta privire
şi-atât de-absurd cerşesc demult un petic de iubire
ştiam de-atunci cum ştiu şi azi că ne desparte timpul
tu-l ai pe-al tău…al meu nu-i treaz şi-atât de ’nalt ţi-e zidul!
Zeu al iubirii, de exişti, de stii ce dor ma leagă
descătuşează-mă de vis şi ochii mi-i dezleagă!
Trezeşte-mi timpul fără pas şi soarta-mi adormită
şi dă-i cuvântului un glas, fă-i şoapta auzită!
Nu mă uita pe marea ta corabie-n derivă
dă-i vânt în pânze şi o stea în inima-mi naivă
Mă du spre farul îngrădit de porţile-ncuiate
Să naufragiez zâmbind pe ţărmul şansei moarte
strigând în valuri de cuvânt refrenul meu de-o viaţă
“ştiam că nu m-ai fi iubit, ştiam că n-am speranţă”
curenţi de gânduri mi-au împins trupul fără simţire
epava dorului nestins ţi-o las în amintire
sufletul nu mi-l căuta, l-am rătăcit în mare
repudiat de lumea ta, sătul de aşteptare
către adâncuri s-a-ndreptat lipsit de mântuire
pe fundul mării aşezat, greoi de-a ta iubire
dar tu aprinde-te cum ştii, far luminos şi blând
el, din adâncul fără chip, te va privi oftând
va aştepta oricând să-l chemi,oricât de mult ar trece
lumina ta fiindu-i semn, oricât i-ar fi de rece
ştia că timpul lui şi-al tău nu-mpart aceleaşi vise
doar în adâncuri mai e timp şi porţile-s deschise!
Ştiam că nu mă vei iubi dar am cerşit iubire
ştiam că nu-mi vei auzi adânca tânguire
suspinul mi-l cuvântă mări, cândva vei înţelege
eu te voi aştepta spre zări oricât de mult ar trece."
Mirela Câmpan