şi-n insomnii
cărări îmbibate
sătule
de-atâta durere
îţi rogi dimineaţa să lase încă
pleoapele-nchise
să-şi reazeme lumea
de ochiul senin
pe cerul din vise
ferestrele ascund grijulii
resemnate
de tine lumina
timpul îngheaţă
scena e goală
şi trasă cortina
în lacrimi îţi joacă
amintirile-acum
prin orice-ntâmplare
cu umbre vorbeşti
că viaţa ţi-e scrum
pe nimeni nu doare "
Aura Popa
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu