,, Cobor în miez de noapte
Fluturi albi mă poartă în lumea amintirilor,
Unde este iubirea.
Fiecare gând, fiecare vis
Mă aduce în acest loc,
În lumea amintirilor.
Trăieşti într-o poveste,
Scrisă de mine.
Te-am închis într-o lume,
Unde pot să ajung la tine de câte ori te caut.
O lume în care suntem numai noi doi
Te păstrez aşa un timp, o viaţă....
Nu ştiu....
Mă reîntorc în lumea amintirilor.
Vântul mă duce la tine,
Pe un drum cu aromă de camelii.
Fiecare lacrimă îmi atinge tăcerea sufletului,
Dorul meu te strigă.
Eşti prins aici,
În ramurile inimii mele.
Pentru că nu te mai întorci
Te las să trăieşti în lumea amintirilor.
Rămâi în povestea mea,
În care îţi dăruiesc iubirea.
Aici nu eşti un străin;
Eşti îmbrăţişarea pierdută,
Eşti sărutul ascuns în noapte,
Eşti apusul tristeţii mele.
Rămâi în povestea mea
În care noaptea mă cheamă
Să-ţi caut privirea
Să-ţi las o urma în suflet
Ca să mă găseşti în povestea ta.... "
de Camelia Voicu
,,Aş vrea-n uitare să cobor,
RăspundețiȘtergereŞi iar mi-e dor de umbra ta...
De câte-ncerc să uit mi-e dor,
de câte n-am putut uita.
M-aş vrea la fel cu pomii goi,
aş vrea ca frunza-n vânt să pieri;
dar din zăpadă vii-napoi,
cum se re-ntoarce floarea-n meri...
Adânc aş vrea-n paharul plin
şi-n cântec zâmbetul să-ţi pierd;
dar creşti din orice strop de vin,
din orice strună ce-o dezmierd...
Şi când în flacără şi-n fum
aş vrea să spulber urma ta,
tu te re-ntorci ca un parfum,
din tot ce n-am putut uita."
Radu Gyr
Am sa te caut....
RăspundețiȘtergerede Mariana Kabbout
,, Am sã te caut zi şi noapte în orice colţ al mintii mele
Şi-am sã te strig ca niciodatã, chiar dacã ştiu cã-i în zadar...
Voi numãra tristeţi şi şoapte prin amintirile rebele,
Ca nişte trenuri prea grãbite ce-opresc în gãri si-apoi dispar.
Voi rãscoli profund oceanul ce mã-nconjoarã cu tristeţe,
Şi-am sã te strig ca pe-o durere ce-mi roade sufletul pustiu,
Sperând cã poate-mi va rãspunde a ta strãinã frumuseţe
Ce n-am gãsit-o niciodatã oricât de mult am vrut s-o ştiu.
Voi face pat din alge triste pe fundul mãrii prea albastre,
Şi-mi voi culca prea obositã fiinţa ce te-a tot strigat...
Voi aştepta s-ascult ecoul din vremea fericirii noastre,
Voi cãuta din zi în noapte o inimã ce m-a uitat ...
Şi de va fi sã plângã munţii cã i-am mutat mai sus spre stele,
Voi face drum pâna la soare şi am sã-i pun în locul lui..
De te voi pierde-n zi sau noapte prin orice colţ al mintii mele,
Am sã te caut iar, iubite... Iubitul meu , şi-al nu stiu cui..."