Loveste cu-amintiri uscate in geamuri.
Calatorim fara sa stim ce ne-asteapta,
Ne-nchidem mai mult in noi insine,intram
Mai adanc in tinutul tacerii de care ne temem.
Si vine vremea rememorarii,vine un timp
Cand atingem cu gandul lucrurile uitate,
Vine un duh care ne sperie anii cu noapte.
Vezi,Doamna Tacuta,atatea drumuri zadarnice,
Se depusera-n noi.Cineva nevazut
Numara copacii uscati pe unde trecuram,
Cineva numara stelele moarte si spaimele
Ce n-au fost prevazute de nimeni.
Acum vine seara si suntem mai singuri,
Decat in iubire.Pulpele-ti lungi au fragezimi
Nebanuite de ceara.Mainile tale sunt reci
Ca asteptarea neagra a lutului.Iti las
Ceea ce n-am putut lasa niciodata:
Aceste chei ruginite cu care trebuia sa deschid
Ziua unde-a locuit o fata cu privirile verzi.
Aud cum imi creste in ochi culoarea pamantului.
Mai departe plec singur"
Anghel Dumbraveanu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu