- ce ieftin drog, ce lamă ascuțită -
mi-a curs prin trup atâta așteptare
că m-a spălat de orișice ispită.
În palme, uneori, mai simt nisipul
rămas din jaful mărilor trecute
când amânam cu-o toamnă viscolirea,
când descifram cuvintele tăcute.
Am ars nătâng și-am luminat frumos -
e plină lumea de scântei și humă,
fărâme din noi doi se-nvârt bezmetic
dar nimeni nu le strânge împreună.
De mine-am să mă pierd fugind de tine,
în sensul crud al acelor de ceas...
O să mă vindece de toate ploaia,
e drogul salvator ce mi-a rămas."
,,...și mi s-au luat pe rând păduri și vise,
RăspundețiȘtergeres-au prăbușit castelele încet,
în mijlocul molozului - regină -
îmi mai păstram curajul să aștept..."
Elena Chiriac