Taceri insingurate: De ce te mahnesti,suflete,si gemi inlauntrul meu?

Sa nu stie nimeni ce rani te dor...

‘’...Asculta,copile,ce-mi spune viata:
De-a pururi in umbra sa torci al tau gand,
Cind simti in pleoapa o lacrim-arzand,
Ia seama la vreme si acopera-ti fata,
Sa nu fie ochi sa te vada plangand.
Alaturi de altii te-nsiruie-n hora
Si lumii plateste-i cu ce esti dator,
Fa-i patimii tale din zambet zavor,
Tacerea sa-ti fie statornica sora,
Sa nu stie nimeni ce rani te dor.
Iar noaptea cind cade si ceata se lasa,
Tu trage-ti oblonul,sa n-ai marturii.
Si-atunci,sub tavanul ascunsei chilii,
Despatura-ti taina ce-n suflet te-apasa,
Stropind-o cu lacrimi de ceasuri tarzii.’’

Octavian Goga – Trageti oblonul

,,Fericirea adevărată e totdeauna o clipă. Mai multă n-ar putea îndura firea omului care, deseori, într-o viaţă de mulţi ani, nu are norocul să întâlnească nici clipa aceasta, nici măcar să se apropie de ea."Liviu Rebreanu

,,Poate că în timpul unei reîncarnări celălalt suflet a rămas în vreo sferă îndepărtată; atunci omul simte cumplit zădărnicia vieţii pământeşti şi a tuturor zbuciumărilor sale, încercând să se apropie de Dumnezeu prin singurătate şi meditaţie."Liviu Rebreanu

,,Două gânduri să nu te părăsească niciodată:
acela de a-ţi îmbogăţi mintea şi sufletul
şi gândul că suntem trecători în lume."
Ileana Vulpescu

,,Gândul limpezeşte alte gânduri,
dar nu limpezeşte suferinţele."
Emil Cioran

,,Mai bine rege peste singurătate decât slugă în dragoste."
Andreea Trifu

,, Nici un paradis nu e frumos ca acela pe care şi-l zugrăveşte omul în sufletul său. Raiul unuia poate să fie iadul altuia. Fericirea e clădită de închipuirea fiecăruia şi fiecare şi-o potriveşte ca o haină. Poate eu sunt croitor prea neîndemânatic. Şi poate că, din pricina aceasta, niciodată n-o să-mi găsesc haina râvnită…" (Liviu Rebreanu)

,, Si astazi sunt singuratic,
pentru ca stiu si trebuie sa indic lucruri
pe care altii
nu le stiu si,
in cele mai multe cazuri,
nici nu vor sa le stie."

Carl Gustav Jung

,,mi-am smuls tăcerile din zări şi uşa tâmplelor am zăvorât… n-am cui mai scrie… mi-e roua cuvintelor, păreri, o rană şi sufocă, dar… mă plouă, plouă cu mirări… am devenit cum iarba, călcată de tăceri…"
sibilla

duminică, 14 octombrie 2012

De ce te mahnesti,suflete,si gemi inlauntrul meu?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu