(Ana Blandiana)
,,Măcar de am fi "un popor vegetal, ce bine ne-ar fi! Ce-ncântare!
Că-n toate pălpâie-un suflet, că-n toate pulsează-o visare:
În floarea mângâiată de-un gând, în lacrima viei tăiate,
În teiul umbros de la poartă, în crumpul adormit sub pământuri.
Popor vegetal de am fi! Măcar în limba florilor să ne-nțelegem,
Înlăcrimarea viei să ne doară, țipătul mut al pomilor de toamnă.
Spice de-am fi, îndoldorate de lumină: sămânță altora și hrană.
Frunze să fim, măcar de umbră să le ținem acelor care vor veni.
Ne-am uscat prin arșiți de vremuri tot ce mai era verde în noi.
Ne-am amuțit, depărtat, orice gând. Visarea ni s-a destrămat în neanturi.
Ne-mputrezim indolent în indecente nămoluri, în mariane gropi de rușine.
Vouă chiar nu vă pute a moarte viitorul steril ce ne paște?"
versuri - 31mircea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu